duminică, 12 ianuarie 2014

Am revenit iar...şi nu fac un pleonasm :D

       "Soţie dornică să devină mămică şi o bună gospodină." Astfel scriam despre mine la începutul lunii septembrie când făuream blogul. Astăzi, când în sfârsit am găsit dorinţa, timpul şi plăcerea de a reveni, modific, cu bucurie în suflet şi rescriu: "Femeie dornică să devină o bună mămică, soţie şi gospodină" pentru că, între timp, am aflat că port în pântece un copilaş, dar şi pentru că simt nevoia să pun mai mult accent pe tot ceea ce înseamnă viaţa de familie. Da, sunt mămică şi aşteptăm cu nerăbdare începutul verii pentru că atunci se va naşte puiul nostru. Nu ştim, încă, dacă este fetiţă sau baieţel, dar pentru mine ăsta este un lucru neimportant. Îmi doresc cu tot sufletul să fie sănătos şi noi la fel, atât. Tati, cum puţini taţi gândesc astfel, îşi doreşte o fetiţă. Începutul sarcinii nu a fost nici greu, dar nici uşor: greţurile şi lipsa poftei de mâncare mi-au dat cea mai mare bătaie de cap. Mulţumesc Lui Dumnezeu pentru faptul că nu am vărsat. Deşi a durat mai bine de o lună, au trecut toate încât acum abia îmi mai aduc aminte. Astăzi, însărcinată în 21 de săptămâni, suntem bine, mănânc de toate, în special fructe. Le mănânc pentru că îmi este poftă de ele, nu obligată. Dacă de ceva vreme eram nedumerită în privinţa mişcărilor bebeluşului pentru că nu îmi dădeam seama dacă ele sunt sau nu, de o săptămâna am început cu adevărat să simt când cel mic nu are astâmpăr şi mă bucură enorm. 
       Mâine ne aşteaptă o nouă săptămână de muncă aşa că mai profităm de jumătatea aceasta de duminică pentru a ne relaxa: mai citim blogurile altor mămici şi neapărat să căutăm un model de păturică pentru puiul asta mic. Am un model de păturică pe care nu am terminat-o din lipsă de fire, dar am găsit ceva vesel zilele acestea pe internet aşa că trebuie să mă reapuc de treabă. Am descoperit croşetatul de aproape doi ani, după ce l-am mai încercat când eram mică şi, chiar dacă am făcut pauze, încă mă "mănâncă" degetele :D. Îmi aduc minte că, în copilărie, făceam lanţuri, aşa se numesc în limbajul tehnicii croşetatului deşi cred că şi atunci le spuneam la fel, dar varianta de diminutiv: "lănţişoare". :D. Pentru că ieri am avut parte de o zi insorită, după multe, foarte multe zile şi nopţi cu ceaţă, am pus mâna pe aparat şi am imortalizat un frumos apus, iar pentru cei care găsesc blogul şi caută un colaj cu muzică relaxantă, am o propunere: Gheorghe Iovu - Colaj   http://www.youtube.com/watch?v=L2OhVj8IJtA    duminică liniştită să dea Dumnezeu tuturor!

 

   

luni, 9 septembrie 2013

Primul rod al toamnei: blogul meu

A venit toamna ... şi odata cu ea şi blogul meu. Cât l-am mai aşteptat ... numai eu ştiu. Nu am un plan despre ce anume voi scrie. Stiu doar că vreau să fie de folos. Aşa că ... bine aţi venit în viaţa mea: o viaţă colorată cu zile bune şi zile mai puţin bune!